Photortodox este primul site exclusiv românesc ce doreşte să întemeize o comunitate ortodoxă a fotografilor amatori şi profesionişti.
 
Galerii Foto arrow Tutoriale foto arrow Estetica in fotografie arrow Estetica si compozitie
Autentificare
Galerii Foto
Membri
Tutoriale foto
Forum
Resurse web
Din lume...
Echipa de redactie
Despre
Ajutor
Contact
50,347Visitors:
227Visitors today:
261Visitors yesterday:
304,276Page views:
1,000Page views today:
1,120Page views yesterday:
870Page views this page:
max.
14Max. online:
2007-10-09, 16:18:47at (date):
339Max. visitors per day:
2008-04-06at (date):
5,053Max. page views per day:
2008-05-01at (date):
 
2007-08-21Statistics started:
 
Anunturi
Membri online
Nici un utilizator online
Info galerie
Statistici galerie foto

Nr. fotografii: 367
Nr. categorii: 20
Nr. comentarii: 424
Nr. afisari: 138584
Estetica si compozitie Imprimare E-mail
Evaluare Utilizator: / 8
SlabExcelent 
Scris de Marius Carneala   
SîmbĂtĂ, 18 August 2007

"You don't take a photograph, you make it."
Ansel Adams

Mesajul artistic reprezinta ceea ce face sa vibreze sufletul privitorului si il face sa simta emotia artistica. Atingerea perfectiunii tehnice si chiar cea artistice poate fi realizata prin invatare si exersare insa transmiterea si a unui mesaj sufletesc inseamna arta.

Pentru a reţine atenţia cuiva, o fotografie trebuie să aibă ceva de comunicat, să aibă conţinut, să fie informativă, educativă, interesantă, amuzantă sau mobilizatoare. Conţinutul poate fi încorporat în fotografii într-o varietate aproape nelimitată. Refuzul de a privi fotografiile care şochează este ca şi teama de a privi realitatea în faţă. Unele lucruri trebuie să fie înfruntate, fie că plac sau nu. O fotografie de conţinut este unul dintre cele mai puternice instrumente pentru a trezi reacţia publică.

Regulile nescrise

Numarul de aur sau "liniile de aur"

Regula de aur
Regula de aur
Daca privim lucrarile unor mari artisti, fie ei pictori, sculptori, arhitecti sau fotografi, se observa ca multe dintre ele au la baza regula de aur. Conform acesteia,"pentru ca un intreg impartit in parti inegale sa para frumos, trebuie sa existe intre partea mica si cea mare acelasi raport ca intre partea mare si intreg" (Marcus Pollio Vitruvius, arhitect roman).

Numarul de aur nu este prezent doar in arta, ci mai ales in natura. Aproape peste tot in jurul nostru il gasim:flori(dispunerea petalelor), insecte(de pilda furnica are corpul impartit in trei segmente, dupa diviziunea de aur), cochilia melcului (spirala de aur). Chipul omului are la baza acest principiu. De exemplu raportul dintre distanta de la linia surisului (unde se unesc buzele) pina la virful nasului si de la virful nasului pina la baza sa este aproximativ raportul de aur. Si in mod sigur nu simti ca dintii sint dispusi tot conform aceluiasi principiu si ca, desi fara sa-l cunoasca, medicii stomatologi il folosesc in anumite cazuri... Sau ca, atunci cind scrieti, duceti instinctiv linia din mijloc a literei E aproximativ la 2/3 de baza = raportul de aur. La fel si cu A, F, B, R...

Toate astea arata importanta acestui numar, astfel ca toti marii fotografi au tinut si tin cont de el in organizarea unei fotografii.

Regula treimilor
Regula treimilor
Ansel Adams se impotrivea cu înverşunare regulilor, canoanelor. El spunea: "... aşa zisele 'reguli' de fotocompoziţie sunt... invalide, irelevante şi imateriale... nu exista reguli de compoziţie în fotografie, există doar fotografii bune. Cei mai mulţi fotografi încalcă "regulile fotocompoziţiei". Cu toate astea se poate observa şi în imaginile lui diviziunea de aur, de exemplu în fotografia "Aspens", 1958. Asta nu înseamnă decât că, deşi nu era de acord cu ele, le cunoştea foarte bine. La fel cred că ar trebui să facem cu toţii...

Ca incadrare linii in fotografie aveti desenul alaturat. Observati ca punctele de maxim interes sunt intersesctiile.

Exista o tendinta fireasca de a plasa orice subiect in centrul imaginii, cunoscuta sub numele de sindromul de tinta/colimator. Incearca sa plasezi subiectul oriunde, dar nu in centru. Cunoscutul fotograf, Ansel Adams, spunea ca 12 fotografii semnificative intr-un an reprezinta o “recolta” buna. Nu va infuriati ca nu va ies mereu asa cum doriti. Fiti exigenti cu voi insiva. Alegeti prin triere de mai multe ori in perioade diferite de timp. Ssa ramana cateva maxim. Daca dintr-o serie de 300 de cadre ati ales 2 sau 3 e deja destul.

Cateva sfaturi

Nu apasa declansatorul inainte de a gandi putin (incadrare, atmosfera, compozitia decorului); scoate din cadru elementele nepotrivite (scrumiera de pe masa, sosetele de sub pat); aranjeaza-ti subiectii, dar aminteste-ti ca uneori poti sa declansezi blitul si fara a-i atentiona (pentru mai multa naturalete).

Apropie-te de subiect (personajele prea mici sunt o eroare frecventa, dovezi gasesti in orice albume de familie); variaza incadrarea - inclusiv planuri in picioare, plan american (taiat la talie), diverse portrete

Nu e bine sa faci fotografii intre miezul zilei si orele 17.00 in plin soare. Atunci cand luminozitatea este puternica, umbrele sunt inevitabile in apropierea unor obiecte de culoare deschisa care se transforma in reflector (perete alb, draperii stralucitoare, podele lustruite).

Studiind, imitind, si examinind critic, daca se poate impreuna cu cineva cu experienta, regulile si principiile estetice se vor fixa destul de repede. Formarea gustului prin educatie artistica va accelera procesul.

Orice fotografie in fata careia privitorii nu ramin indiferenti are putere de soc. Aceasta putere de soc forteaza privitorul sa observe constient fotografia. Puterea de soc se obtine prin: procedee grafice, subiecte neobisnuite, subiecte obisnuite prezentate intr-o forma interesanta. Compunerea imaginii inseamna organizarea ei astfel incit sa rezulte o unitate independenta usor de inteles.

Mesajul artistic reprezinta ceea ce face sa vibreze sufletul privitorului si il face sa simta emotia artistica. Atingerea perfectiunii tehnice si chiar cea artistice poate fi realizata prin invatare si exersare insa transmiterea si a unui mesaj sufletesc inseamna arta.

Punctul de statie si directia de fotografiere

- punctul de statie axial duce la o vedere frontala a subiectului. Imaginea rezultata este statica, plana, de obicei fara relief sau foarte putin reliefata. Acesta pozitie este utila pentru subiectele arhitectonice si simetrice.

- punctul de statie lateral reda volumul si perspectiva, imaginea capatind dinamism.

- punctul de statie pe verticala influenteaza foarte mult perspectiva.

- distanta fata de subiect. Prin apropierea sau departarea de subiect se elimina sau se include in cadru elementele compozitiei. Distanta fata de subiect este influentata si de distanta focala a obiectivului

Perspectiva liniara si deformarea ei

Privind in lungul unei strazi drepte marginile strazii, desi paralele, par a se intilni intr-un punct foarte indepartat numit punct de fuga. Deasemenea obiectele de aproximativ aceeasi inaltime par mai mici pe masura ce distanta creste..

Deformarea perspectivei liniare apare de obicei la cladirile inalte. Cind privim o cladire inalta, neputind-o privi dintr-o data, ci parcurgind-o cu privirea pe inaltime nu inregistram deformarea de perspectiva. Fotografiind aceeasi cladire acesta va apare de obicei inclinata spre spate si ingustata catre acoperis.

Perspectiva normala este data de obiectivele cu distanta focale normala. Obiectivele cu distanta focala scurta accentueaza perspectiva iar cele cu distanta focala lunga diminueaza perspectiva.

Claritatea planurilor

Nu intotdeauna este necesara si nici indicata o claritate maxima pentru toate planurile imaginii. Claritatea maxima este necesara pentru planul subiectului. Dozarea claritatii se face cu ajutorul diafragmei.

Fundalul

Este planul ce creeaza ambianta in care este plasat subiectul. Are rolul de a scoate in evidenta subiectul. Subiectul trebuie sa se detaseze de fundal iar fundalul nu trebuie sa capteze atentia privitorului devenind astfel mai important decit subiectul. Pentru a scoate in evidenta subiectul, fundalul trebuie sa fie subordonat subiectului. Contrastul de iluminare, culoare sau claritate poate rezolva acesta subordonare.

- Se va evita plasarea subiectului in centrul imaginii

- Se va evita plasarea liniei orizontului pe axa orizontala de simetrie a cadrului. Ea ar trebui suprapusa pe una din liniile forte orizontale.

- Subiectele in miscare vor fi astfel amplasate incit in sensul miscarii acestea sa nu fie aproape de marginea cadrului.

Axele de simetrie si punctul de simetrie al cadrului se obtin unind mijloacele laturilor cadrului. Axele de simetrie sunt considerate linii slabe si puntul de simetrie punct slab.

- Diagonala stinga jos - dreapta sus se numeste diagonala puternica a cadrului sau ascendenta iar diagonala stinga sus - dreapta jos se numeste diagonala slaba sau descendenta.

Cadrul imaginii

Se caracterizeaza prin raportul laturilor si poate fi patrat sau dreptunghiular.

- Cadrul patrat este folosit in special la subiectele simetrice.

- Cadrul dreptunghiular cu raportul laturilor de 2/3 - 3/4 este cel mai des folosit oferind o forma echilibrata.

- Cadrul dreptunghiular cu o latura mult mai mare decat cealalta (panoramic) se foloseste in special pentru peisaje.

Flash-ul (blitz-ul)

Ne da posibilitatea ca pe linga iluminarea in conditii de lumina slaba, sa il folosim ca o lumina suplimentara in timpul zilei. De multe ori avem ocazia sa fotografiem subiecte in contre-jour [contra lumina, cu soarele in spate], si in majoritatea cazurilor subiectele apar pe film prea intunecate ca sa putem obtine detalii in subiect.

O metoda folosita deobicei pentru a "lumina" subiectul in aceste cazuri, este supraexpunerea, sau expunerea pentru portiunile din umbra, ceea ce inevitabil duce la o supraexpunere in fundal, unde lumina este cu cel putin 1-2 trepte de expunere mai mare. Flashul poate sa elimine aceasta supraexpunere, rezultand o imagine balansata atit in fundal cat si in subiect.

Cum fotografiem oamenii?

Unghiul de fotografiere:

Alege un unghi care favorizeaza subiectul. Aparatul trebuie sa fie la nivelul ochilor subiectului, dar daca vrem sa "ascundem" niste imperfectiuni, putem sa schimbam unghiul.

Incadreaza cit mai mult subiectul. Eliminind elementele neesentiale din imagine, ajuta la accentuarea subiectului. Vino aproape de subiect, incadreaza de la mijloc in sus, foloseste un tele obiectiv sau zoom tele.

Atentie la ochi. Ochii sint de multe ori partea cea mai interesanta la o persoana. Un flash direct de pe aparat in mod sigur o sa rezulte in asa zisii "ochi de pisica", pete rosii pe hirtie acolo unde ochii erau de fapt albastri. Foloseste flashul cu lumina reflectata din tavan sau dintr-un perete (de preferinta alb de culoare), si o sa obtii o lumina difuza placuta, fara contraste mari pe fata.

Încadrarea

O încadrare atenta a subiectului va duce la o schimbare dramatica a rezultatului final. Retineti ca fiecare fotografie are un prim plan si un fundal, deci utilizati-le pe amândoua pentru a crea un element interesant imaginii. Folositi elementele din prim plan pentru a încadra subiectul. Exemple sunt elementele arhitecturale (geamuri, cladiri, tocul usii etc). Nu uitati totusi ca elementul principal al pozei este subiectul, deci obiectul ce ajuta la încadrare, nu trebuie sa distraga atentia de la subiect.

Tăierea vizuala

Inainte sa declansati, taiati vizual imaginile. Uitati-va atent la colturile cadrului. Vedeti elemente ce nu ar trebui sa apara în poza? Daca da, atunci puteti sa taiati vizual acele portiuni apropiindu-va de subiect, deplasându-va pe lateral, sau încercând unghiuri diferite.

Trageti privirea spectatorului în cadrul imaginii

O carare, un sir de stâlpi sau chiar un rând de scaune pe o plaja pot servi ca si elemente într-o fotografie buna. Acestea trebuie sa fie folosite ca si linii calauzitoare spre subiect. Sa poarte previrea noastra spre subiect.

Linii

Aveti grija ca liniile din imagine sa fie drepte atunci când este cazul (un orizont, un stâlp, o cladire) sau sa fie asezate astfel încât sa intre în imagine si nu sa iasa, si chiar sa duca spre subiect.

Adaugati dimensiune imaginii

Adaugati elemente interesante pozei în prim plan. Ele vor accentua dimensiunile, adâncimea, înaltimea etc.

“Pentru a reţine atenţia cuiva, o fotografie trebuie să aibă ceva de comunicat, să aibă conţinut, să fie informativă, educativă, interesantă, amuzantă sau mobilizatoare. Conţinutul poate fi încorporat în fotografii într-o varietate aproape nelimitată. Refuzul de a privi fotografiile care şochează este ca şi teama de a privi realitatea în faţă. Unele lucruri trebuie să fie înfruntate, fie că plac sau nu. O fotografie de conţinut este unul dintre cele mai puternice instrumente pentru a trezi reacţia publică”.
ANDREAS FEIMINGER

Genuri de fotografie

Peisajul

Este genul în care se pare că se realizează cele mai multe fotografii. Autorul încearcă să evidenţieze frumuseţea, poezia, specificul unei zone, surprinzând o vedere panoramică sau un segment al acesteia. Deşi peisajul este adesea tema principală a reprezentării, se întâmplă ca în cazul fotografiilor de peisaj, obiectul central al imaginii să îl constituie omul, integrat în compoziţia peisajului.

Un lucru deosebit de dificil la fotografierea peisajului este evidenţierea principalului, menit să atragă atenţia privitorului. Eliminarea elementelor inutile care sustrag atenţia privitorului de la elementul principal al subiectului, delimitarea precisă a compoziţiei cadrului ne ajută la realizarea acestui prim deziderat. Folosirea în prim-plan a arborilor, a unor detalii arhitecturale, favorizează frumuseţea şi armonia distinctă a cadrului.

Începătorii, când aleg un peisaj pentru fotografiere, au tentaţia de a reprezenta planuri panoramice largi, care redau necorespunzător ideea fotografului care a dorit să arate frumuseţea zonei respective. În această situaţie este preferabil să fie încadrată o porţiune bine aleasă, caracteristică pentru peisajul zonei respective, cu elemente aşezate expresiv şi bine iluminate.

Unul dintre elementele cele mai importante la fotografia de peisaj este lumina, care poate să dea valoare imaginii, creând atmosfera specifică unei ore, unui anotimp sau unei zone. În funcţie de iluminare, acelaşi peisaj poate arăta, fie vesel (senin), fie posomorât. Lumina cea mai comodă pentru fotografierea peisajelor este lumina solară, atunci când soarele se află lateral şi nu prea sus. Peisajul capătă relief şi o anumită adâncime evidenţiată de alternarea luminilor şi umbrelor.

Poziţia soarelui la zenit nu favorizează fotografierea peisajului. Obiectele aproape că nu au umbre, peisajul apare plan şi neexpresiv pe fotografie.

Cerul

Este un alt element important în fotografia de peisaj, de cele mai multe ori ocupând o mare porţiune dintre cer şi pământ. După frumuseţea sau importanţa cerului sau pământului, se va acorda uneia dintre ele o suprafaţă mai mare, având grijă ca linia orizontului să nu împartă cadrul în două jumătăţi egale. Când pe cer sunt nori, se va căuta realizarea unei armonii între forma şi poziţia lor şi anumite elemente din peisaj.

Portretul

Este unul dintre cele mai practicate genuri în fotografie. Modelele fotoreporterului începător sunt în primul rând rudele, apoi prietenii şi pe urmă diferite tipuri întâlnite în activitatea de zi cu zi. Portretul se poate face în aer liber, în clădiri, la lumina existentă sau cu ajutorul luminii artificiale. Subiectul unui portret este figura omenească, capul sau o porţiune semnificativă a capului.

La portrete dificultatea fotografierii constă în crearea unei imagini care să redea pe deplin trăsăturile individuale caracteristice ale omului fotografiat. Portretele pot fi de mai multe feluri:

- portretul individual;

- portretul în grup;

- portretul capului;

- portretul bustului.

Calitatea fiecărei lucrări foto portretistice, este determinată, în mare măsură, de următorii factori:

- expresia feţei celui iluminat;

- iluminarea;

- corelaţia dintre cel fotografiat şi fundalul unde se face fotografierea;

- calităţile obiectivului foto şi poziţia aparatului fotografic;

La fotografiere şi la alegerea atitudinii persoanei respective este necesar să se întoarcă capul şi corpul acestuia astfel încât asimetria feţei să nu fie vizibilă, iar capul să se găsească într-o poziţie caracteristică persoanei fotografiate.

Trebuie să se evite surâsurile şablon, pozele nefireşti, efectele de lumină care nu au rost, metodele care dau o înfrumuseţare standard.

Trebuie să se evite poziţiile încordate teatrale, standard, care sunt forţate şi nenaturale. Înainte de fotografiere, trebuie studiată poziţia subiectului (cum îşi ţine mâinile, capul, care sunt gesturile caracteristice).

Iluminarea feţei la portret

Are un rol important în crearea unui portret expresiv. Cu ajutorul luminii se pot sublinia proeminenţele feţei sau îndulci tonurile. La fotografierea portretelor se deosebesc patru feluri de lumină:

1. Lumina de desenare, care este o lumină intensă, dirijată, reprezintă baza efectului de iluminare şi care evidenţiază detaliile subiectului fotografiat.

2. Lumina generală de completare, este o lumină difuză care asigură redarea detaliilor aflate în umbră.

3. Lumina de modelare, se foloseşte la redarea riguroasă a diferitelor elemente ale subiectului fotografiat.

4. Lumina “contrajure” (dirijată spre obiectiv), se poziţionează în spatele subiectului fotografiat şi este menită să delimiteze principalele contururi ale subiectului fotografiat.

Fotografia de arhitectură

Punctul de fotografiere trebuie ales în aşa fel încât să redea volumul şi caracteristicile liniare ale subiectului fotografiat. De cele mai multe ori, clădirile se fotografiază, astfel încât în imagine să se obţină faţada şi o parte din peretele lateral. Orientarea se face după partea cea mai importantă, cea mai caracteristică a clădirii – faţada şi să cuprindă, suplimentar, acel perete lateral care creează perspectiva maximă în imaginea fotografică.

De cele mai multe ori, construcţiile arhitecturale se fotografiază cu soare lateral, deoarece la o astfel de iluminare sunt evidenţiate formele clădirii şi creşte relieful acesteia. Fotografierea pe timp înnourat împiedică redarea formelor arhitecturale ale construcţiei, rezultând o imagine plată, inexpresivă.

Alegerea titlului fotografiei

Alegerea titlului unei fotografii este mai degrabă o problemă filozofică decât una concretă, care s-ar putea descrie printr-o reţetă. Diferiţi artişti văd problema în mod diferit, eu vă voi prezenta nişte păreri de-a cunoscuţilor mei. Pornind de la ideea că fotografia este o artă vizuală, ea spune ce are de spus prin imagine (conţinut, compoziţie, formă, lumină) şi nu prin cuvinte, acestea din urmă fiind elementele literaturii. De obicei când o fotografie este apreciată, sunt luate în considerare doar elementele vizuale din imagine, de cele mai multe ori chiar fără cunoaşterea titlului. Cei care cunosc metodele de jurizare la diferitele saloane sau concursuri, ştiu că juriul votează fără a cunoaşte titlul lucrărilor.

Titlul unei fotografii poate dezvălui sau învălui imaginea, iar artistul are înmana decizia de a face sau nu acest pas. Există în acest caz o manipulare de factură artistică a privitorului de către fotograf. Ideea artistului închis în turnul lui de fildeş, încă mai persistă. Ce vor oamenii care privesc o fotografie? Vor sa trăiască momentul, vor să vadă intens, concentrat, pentru că ei nu au timp să fie fotografi. Orice ocultare a mesajului imaginii folosind sau nu titlurile poate spori considerabil sau poate trage înapoi frumuseţea unei fotografii. Aspectul vizual susţinut de cuvânt lărgeşte câmpul percepţiei şi îl completează.

Titlul poate ridica valoarea unei lucrări, dacă o completează prin informaţia transmisă. În cazul trimiterilor la saloane un titlu este necesar pentru identificarea fotografiei. În alte cazuri însă (de exemplu expoziţie personală, album, diverse forme de prezentare) dacă nu pot să-i dau fotografiei un titlu bun, mai bine nu-i dau nici unul. În orice caz sunt de evitat titlurile de genul “Nud”, “Peisaj”, “Portret” etc. şi pe cele care n-au nici o legătură cu imaginea, nu dau ca titlu unor fotografii de natură cuvinte cu înţeles filozofic sau cu mare încărcătură spirituală. Dacă nu găsesc ceva mai bun, dau numele locului unde a fost făcută poza sau numele speciei care apare pe imagine.

Acum 2 sau 3 ani, la un celebru concurs de fotojurnalism a castigat o fotografie in care se vedea ceva socant: in timpul unei inundatii, un pompier in apa pana la brau saruta, efectiv saruta un pui de pisica pe care il salvase de la innec! Imaginea aia ma obsedeaza si acum. Ce titlu sa mai pui? Cred ca nu exista om care sa nu inteleaga mesajul! Mesajul imagistic.
Cristian Chitaru

Viorel Anghel

Sursa:  Forumul Agora-Foto.ro

Ultima actualizare ( SîmbĂtĂ, 18 August 2007 )