Bisericuţa Bolniţa de la Manastirea Cozia
Bisericuţa Bolniţa pare astăzi izolată pe muchea dealului dinspre apus din cauza modernizărilor executate la drumul naţional. Ctitorul “giuvaerului secolului XVI de la Cozia” (1542-1543) este Radu Paisie, fiul lui Radu cel Mare, fost egumen al Mănăstirii Argeş.
Bolniţele mănăstireşti erau spitale, infirmerii şi azile pentru bătrânii şi bolnavii din mănăstiri şi din împrejurimi. Aici, cei cu cunoştinţe medicale asigurau îngrijirea trupească, iar biserica oferea tămăduire şi mângâiere sufletească. În trecut bolniţa era cuprinsă în incinta mănăstirii.
Biserica bolniţa de la Mănăstirea Cozia (cu hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel), are formă treflată şi se remarcă printr-o frumuseşe arhitectonică deosebită. Îi lipseşte pronaosul şi din pridvorul închis se intră direct în naos. În tabloul ctitorilor, unde se înfăţişează biserica în forma ei originală, se pot vedea 12 rozete sculptate în piatră. Pereţii exteriori erau înconjuraţi de ocniţe, fiecare având o rozetă de piatră. În prezent acestea nu mai există, iar locurile lor s-au zidit şi tencuit. Zidurile sunt din cărămizi cufundate în mortar, aşezate în lung şi în lat formând cadre roşii în mijlocul cărora este prins un bolovan de râu. Pictura originală se păstrează în întregime. În pridvor, în stânga, se află portretul lui Mircea cu fiul său Mihail Voievod, copiat după cel din biserica mare înainte de restaurarea din 1705. Marele spătar Stroe este zugrăvit cu mâna dreaptă pe piept şi în stânga având o cruce. În dreapta naosului este zugravit ctitorul Petru Voievod, iar în stânga sunt executate portretele membrilor familiei sale: Marcu Voievod fiul, doamna Ruxandra soţia şi jupâniţa Zamfira fiica. În pronaos se află mormântul lui Mihail stareţul. Pe piatra funerară se află inscripţia: “Această piatră este a lui Mihail eromonahu, care a fost egumen la Cozia… ”.
Pentru valoarea inestimabilă a picturilor murale rămase intacte şi conservate destul de bine, pentru poziţia ei în cadrul pitoresc al Văii Oltului, dar mai ales pentru armonia liniilor arhitectonice, având o siluetă de o graţie şi frumuseţe inegalabile, bolniţa a fost supranumită “giuvaerul secolului XVI de la Cozia”.